Orice turneu de grand slam, înainte de a începe, este aşteptat cu sufletul la gură de împătimiţii tenisului şi nu numai. De la orice turneu major, aşteptările sunt mari, deoarece orice spectator sau telespectator îşi doreşte să vizioneze meciuri de cea mai înaltă calitate, să fie cu sufletul la gură la fiecare schimb de mingi şi să vadă răsturnări de situaţie, răbufniri de orgoliu ale jucătorilor conduşi în momentul respectiv.

usopen-featureUS Open era prilejul cel mai potrivit de a vedea unii dintre cei mai mari jucători de tenis ai momentului la lucru pe o suprafaţă foarte rapidă care conferă jucătorilor posibilitatea de a se deplasa cu o mai mare uşurinţă, asfaltul. În orice turneu avem parte atât de mari surprize din partea unor jucători, cât şi de mari deziluzii din partea altor jucători de la care aşteptam mult mai multe, însă care au părut a fi într-o stare de apatie în momentul apariţiei pe teren, un exemplu concret fiind, fără dubii, Roger Federer, un jucător care este în momentul de faţă doar o umbră a fostului lider mondial în clasamentul ATP. Cu excepţia lipsei de motivaţie, vârsta pare a fi un alt mare impediment în calea continuării performanţelor acestuia, Federer pierzând fără drept de apel în optimile acestui turneu, în minimum de seturi (6-7, 3-6, 4-6) partida împotriva spaniolului Tommy Robredo. Sperăm însă că acesta îşi va reveni, deoarece ne dorim din nou să îl vedem pe acel jucător care era mereu dispus să dea totul pe teren, să lupte până la ultima suflare.

fratiibryan-pozaFinala de la dublu a fost una cu totul neaşteptată prin prisma faptului că fraţii Bryan nu au fost prezenţi în aceasta. O pereche cu calităţi incontestabile, cu lovituri extraordinare, precum şi cu o lejeritate debordantă – erau prezente toate ingredientele unei perechi care să ajungă în finala US Open-ului de anul acesta. O zi nefastă a apărut însă în semifinalele acestui turneu, când fraţii Bryan păreau să nu se regăsească. Primul set din partida cu Paes/Stepanek, însă, ne dovedea contrariul, fraţii Bryan impunându-se cu 6-3, fără a etala un joc nemaipomenit. Următoarele două seturi au fost de coşmar pentru aceştia, erorile neforţate şi punctele pierdute foarte uşor pe propriul serviciu făcând diferenţa pentru perechea indiano-cehă, scor 3-6 4-6. Finala a fost o simplă formalitate pentru Paes/Stepanek, aceştia arătând că sunt într-o formă de zile mari si că, totuşi, victoria împotriva fraţilor Bryan nu a fost deloc întâmplătoare. Aceştia au reuşit să se impună cu 6-3, 6-1 împotriva perechii Peya/Soares, reuşind astfel să îşi adjudece trofeul de anul acesta la Flushing Meadows.

serena-pozaLa feminin, totul a decurs normal, nefiind mari surprize, astfel încât finala a fost cea aşteptată de toată lumea, între primele 2 favorite la câştigarea trofeului, Serena Williams şi Victoria Azarenka. În finală, ambele jucătoare au arătat că îşi doresc cu înverşunare trofeul, lovind cu forţă şi plasat mingea, dorind să încheie rapid fiecare punct sau game. În primele 2 seturi, Azarenka a arătat că prin motivaţie şi dorinţa de a nu juca această finală doar de ochii lumii poate face ca aceasta să se ridice la nivelul Serenei Williams, de departe cea mai bună jucătoare de pe tabloul feminin. Primul set a fost cucerit de Serena cu mare dificultate, scor 7-5, după o luptă care pe care, în care Azarenka ne dăduse impresia că putea chiar să câştige setul. Al doilea set a fost unul de infarct în care, la scorul de 5-4 pentru Williams, aceasta servea pentru câştigarea marelui trofeu, însă, contrar altor meciuri în care cu mult sânge rece reuşea să câştige pe propriul serviciu fără mari probleme în momentele importante, de data aceasta a dat dovadă de multă precipitare, astfel că Azarenka a reuşit break-ul. S-a ajuns în cele din urmă la tie-break, iar zicala “Ocaziile se răzbună” pare a funcţiona de minune şi în tenis, nu numai în fotbal, Azarenka reuşind să se impună cu scorul de 8-6.Diferenţa în setul al treilea a fost făcută de condiţia fizică, Azarenka cedând din acest punct de vedere şi pierzând foarte uşor setul decisiv, scor 6-1.

dj-nadal-pozaUna dintre cele mai frumoase şi spectaculoase finale văzute de mine în ultimii ani a fost cea dintre Novak Djokovic si Rafael Nadal. Era cea de-a 37-a întâlnire directă dintre cei doi şi era greu de prezis cine va câştiga, ambii jucători având o formă fizică de invidiat şi calităţi incontestabile când vine vorba de forehand, rever inside-out, etc. Chiar dacă în semifinale Djokovic a avut parte de o misiune mai grea decât s-ar fi aşteptat, reuşind să îl învingă pe Stanislas Wawrinka abia după 5 seturi, scor 2-6, 7-6, 3-6, 6-3, 6-4, meciul se anunţa a fi unul dificil pentru ambii jucători. Rafael Nadal a arătat însă că are foame de trofee, de performanţă, mai ales după aceea accidentare care l-a ţinut mult timp în afara terenului.

nadal-pozaRafael Nadal l-a învins pe Novak Djokovic în 4 seturi, scor 6-2, 3-6, 6-4, 6-1 după 3 ore şi 24 de minute de joc. Momentul psihologic al acestei partide a fost în setul al treilea, când la scorul de 4-4 Novak Djokovic avea 0-40 pe serviciul lui Rafael Nadal, acesta pierzând însă game-ul respectiv într-un mod complet surprinzător, arătându-ne totuşi că Rafael Nadal este dispus să îşi apere fiecare şansă, să joace fiecare punct la victorie, având o mentalitate de învingător. Din acel moment, meciul a fost o simplă formalitate pentru Rafael Nadal, setul al 4-lea fiind o dovadă a faptului că Novak Djokovic a cedat din punct de vedere psihic. De asemenea, numărul greşelilor cu forehand-ul, precum şi al greşelilor neforţate (53) în dreptul lui Djokovic a fost mult prea ridicat pentru a emite pretenţii la câştigarea trofeului în faţa unui jucător avid de victorie. La finalul partidei, momentul cel mai emoţionant a fost acela când Rafael Nadal s-a prăbuşit efectiv la pământ, plângând de fericire. Lacrimile de după câştigarea unui turneu major sunt cele mai elocvente dovezi ale dorinţei unui jucător de a câştiga marele trofeu, gândindu-se că efortul depus în fiecare partidă în parte pentru a obţine victoria nu a fost zadarnic şi îşi va putea ţine într-un final trofeul deasupra capului! Rafael Nadal merită toate felicitările, merită susţinut în continuare pentru tot ceea ce face deoarece dacă o va ţine în acest ritm cu siguranţă va ajunge unde îşi doreşte, pe primul loc în clasamentul ATP!

scris de Emil Ardelean

Nu parasi site-ul, citeste in continuare

Concluziile lui Becali Concluziile lui Becali. Finantatorul FCSB-ului s-a declarat extrem de nemultumit de evolutia si atitudinea echipei la care patroneaza.Nicolae Dica si elevii sai nu au reusit sa micsoreze distanta ...
Camora e increzator Camora e increzator. Elevii lui Dan Petrescu au mare incredere in fortele proprii, inaintea derby-ului cu cei de la FCSB.CFR Cluj - FCSB este fara indoiala partida momentului in Liga 1, cele doua ...
Reactia lui Dan Petrescu Reactia lui Dan Petrescu. Antrenorul celor de la CFR Cluj a tinut sa faca si el unele precizari inaintea partidei cu FCSB.George Becali a facut investitii masive in aceasta vara la FCSB, iar un no...